În ultimii 4 ani, alocaţia bugetară destinată organizaţiilor minorităţilor naţionale a crescut de opt ori. A fost un efort necesar care a dus, în majoritatea organizaţiilor, la diversificarea activităţilor cu caracter cultural şi de învăţământ. Presa în limba maternată s-a dezvoltat  şi profesionalizat şi cred că putem vorbi deja de o consolidare durabilă în beneficiul minorităţii şi al majorităţii. Acest ritm îl voi menţine şi în legislatura următoare şi cred că profesionalizarea conducerilor organizaţiilor minorităţilor va face ca efectele finanţării să fie din ce în ce mai vizibile.

În acelaşi timp, un fenomen care se constată la nivelul minorităţilor cu un număr mic de membrii este riscul pierderii valorilor culturale şi lingvistice. În legislatura următoare voi aduce modificările necesare în legea învăţământului şi în cea a protecţiei monumentelor istorice şi de cult, în aşa fel încât minorităţile mai puţin numeroase să poată fi protejate cultural şi lingvistic la un nivel corespunzător.

Cu tot efortul depus în acestă legislatură nu am ajuns la un consens politic privind legea cadru pentru minorităţile naţionale Propunerea mea a fost sa avem o lege care să definescă juridic minoritatea naţională, să îi specifice drepturile şi să stabilească o construcţie instituţională la nivelul administraţiei publice centrale şi judeţene. Era o propunere acceptabilă pentru toţi şi astăzi am fi avut clar definite instituţiile şi mecanismele de protecţie. Varianta luată în discuţie îngloba propunerea mea dar avea o serii de prevederi propuse de către alte formaţiuni politice care nu s-au bucurat de un sprijin larg. În legislatura viitoare voi depune proiectul meu iniţial şi consider că acesta (acceptat de către majoritatea covârşitoare a forţelor politice) va însemna un pas semnificativ înainte.

În toţi anii care s-au succedat am insistat pentru legiferarea unor măsuri reparatorii pentru cei care au suferit diferite forme de persecuţie din partea dictaturilor care s-au succedat în România. Unele sunt azi legi, altele aşteaptă să devină. O mare nedreptate li se face încă românilor veniţi din Basarabia, după ce aceasta a devenit parte a Uniunii Sovietice, care au suferit o prigoană continuă în special în peioada stalinista. Aceşti oameni au avut ca singură vină faptul că erau români refugiaţi în propria lor ţară. Am încercat să le stabilesc drepturi reparatorii echitabile, dar nu am reuşit să strâng o majoritate în jurul acestei cauze. De data aceasta voi reuşi.

Tot ce înseamnă diferit a fost privit mult timp ca un pericol potenţial. Trăim într-o lume în care diferenţele culturale şi lingvistice înseamnă din ce în ce mai puţin surse de pericole şi conflicte şi din ce în ce mai mult resurse de dezvoltare şi de echilibru. Cred că diversitatea ne îmbogăţeşte, ne dezvoltă şi ne face mai liberi si pentru acest crez voi continua tot ceea ce am iniţiat.

[ înapoi ]