| Cred în ce ştiu |  |
Ce am făcut | |
Ce voi face | |
Rezultatele alegerilor |
Lumea
în care trăim diferă mult de cea de acum zece ani. Atunci
eram o ţară cu forţă de muncă ieftină şi a cărei valoare era puţin
cunoscută în lume. Facultăţile noastre pregăteau specialişti
care îşi găseau mai uşor în străinătate
decât în ţară un loc de muncă plătit decent. Astăzi
forţa de muncă nu mai este una ieftină, valoarea ei este cunoscută
în toate companiile mari din domeniu iar investiţiile
încep să fie limitate de numărul de specialişti creaţi
în sistemul nostru de învăţământ. Unele
companii româneşti recurg deja la forţă de muncă adusă din
Europa, Asia sau Statele Unite. Este semnul clar că e necesară o nouă
strategie de abordare a creşterii. Sunt lucruri pe care este bine să le
păstrăm şi să le extindem, cum ar fi neimpozitarea veniturilor
specialiştilor din domeniu, dar este nevoie să începem
tranziţia de la modelul fabricii de soft la cel al centrului de
cercetare-dezvoltare sau al serviciilor cu valoare adăugată mare.
Lucrul acesta presupune şi un nou efort legislativ în
condiţiile extrem de restrictive ale statutului de membru al Uniunii
Europene. El va acoperi toate domeniile vizate, de la
învăţământ şi cercetare, la cel fiscal. Va trebui
să definim mai bine regimul proprietăţii intelectuale pentru a ne putea
poziţiona mai bine ca ţară care dezvoltă cercetare tehnologică şi va
trebui să utilizăm cât mai bine oportunităţile deschise de
depresia economică globală pentru a ne dezvolta mai repede. Pentru
aceasta vor fi necesare măsuri legislative noi. Dacă vom reuşi din nou,
industria poate creşte cu încă 4.5-5 procente din PIB
în următorii zece ani. Dacă nu vom reuşi, probabil că
în următorii patru ani vom asista la mutarea investiţiilor de
care am beneficiat până acum spre est, cu toate consecinţele
acestei mutări.
Pentru susţinerea şi creşterea pieţei interne sunt dator cu legea pe care am pierdut-o anul acesta la o diferenţă de un vot. Cea prin care deduc 200 de euro din impozitul pe venitul corespunzător unui an pentru achiziţionarea de tehnică de calcul sau de soft. Această măsură va fi realizată prin acordarea eşalonată de tichete (asemănătoare cu tichetele de masă) asigurând în acest mod neutralitatea faţă de tehnologie şi piaţă, fiecare posesor de tichet achiziţionând ce consideră că îi este necesar de la ce producător şi vânzător consideră că este bine să o facă. Legea este scrisă şi o voi promova din nou. Acelaşi mecanism îl voi promova pentru elevi şi studenţi, dar de data aceasta el va fi plătit direct de la bugetul de stat, pentru că elevii nu au un venit impozabil. Pentru adulţi, tichetul va fi distribuit o singură dată, pentru elevi va fi distribuit la nivelul clasei a 9-a, iar pentru studenţi în anul I, dacă nu au beneficiat de această lege în calitate de elevi, an de an în următorii 10 ani. Cum pentru adulţi eşalonarea se va face pe 6 ani, elevii care vor fi în clasa a 10-a vor beneficia de ea în momentul în care devin studenţi sau se angajează. De asemenea, spre sfârşitul legislaturii viitoare voi iniţia o lege care să asigure deducerea din impozitul pe venitul corespunzător unui an a 30 Euro pentru utilizarea Internetului. Tichetele vor putea fi utilizate şi cumulat, dând astfel posibilitatea unei familii să beneficieze de o sumă mai mare pentru IT.
Consider că adoptarea legislaţiei europene privind comerţul electronic este un pas insuficient pentru a stimula această activitate. Directiva europeană tratează doar protecţia consumatorului în operaţiunile de tip business to consumer. De aceea voi iniţia o lege coerentă privind comerţul electronic, lege care urmează să acopere complet toate cele trei activităţi (B2C, B2B şi B2G). De asemenea, consider absolut necesară o legislaţie coerentă anti-spam, legislaţie pe care o voi iniţia.
Cu tot efortul legislativ depus, activitatea de e-guvernare este aproape inexistentă în România. Cauzele sunt multiple şi voi enumera câteva dintre ele: lipsa unei centralizări clare a documentelor pe care administraţia publică le solicită sau le eliberează în raporturile sale cu cetăţenii, cu mediul privat sau cu instituţiile administrative. Evident, cu atât mai mult nu sunt clare fluxurile acestor documente şi nici structurile de date aferente lor. Entităţile administrative au preferat să promoveze aplicaţii de front-office greoaie şi puţin mediatizate, aplicaţii care răspund unor chestiuni punctuale, nu neapărat de mare interes. Pentru fiecare dintre aceste aplicaţii au dezvoltat infrastructuri informatice şi uneori şi de comunicaţii mărind aberant costurile, impactul asupra lumii reale fiind nesemnificativ. În plus, fiecare deţinător de baze de date nu dă nici un semn că ar accepta colaborarea cu un altul, astfel încât structuri de date similare sunt menţinute în moduri diferite în zeci de locuri, accesul la fiecare fiind restricţionat sau extrem de dificil. Am considerat că aceasta este o chestiune strict de competenţa autorităţilor executive şi ca adept al separaţiei puterilor în stat nu m-am implicat în nici un fel. Am greşit. Acum doresc să repar toate acestea cu singura metodă proprie Parlamentului, legea. Am în pregătire legea cadru pentru e-guvernare care are în vedere următoarele principii şi direcţii de acţiune:
Legislaţia privind comunicaţiile electronice a fost realizată în etape succesive şi este azi destul de incoerentă. Am început o sistematizare, recorelare şi, acolo unde realitatea o cere, o regândire a acesteia. În mandatul viitor voi iniţia o legislaţie de tip cod pentru comunicaţii, legislaţie care va aborda şi infrastructura asociată. În acest fel, reţelele metropolitane vor intra în sfera reglementării evitându-se abuzurile în zonele în care acestea vor reprezenta singurele soluţii de transport. Acest lucru va permite o dezvoltare coerentă la nivel metropolitan fără a crea presiuni la nivelul preţurilor sau costurilor. Pentru spectrul de radiofrecvenţe voi iniţia (dacă operatorii de comunicaţii vor considera oportun) o legislaţie care să permită dezvoltarea unei pieţe terţiare. De asemenea, voi consacra în noul Cod al comunicaţiilor principiul neutralităţii tehnologice.
Acestea sunt lucrurile pe care le consider utile deopotrivă pentru industrie şi pentru utilizatori şi pe care estimez că le pot realiza. Nu am promis niciodată lucruri în care nu cred, lucruri pe care nu le pot face sau lucruri care pot dăuna unui echilibru firesc. Ca şi până acum, sprijinul meu este cel venit din partea specialiştilor şi din partea celor care utilizează calculatorul şi Internet-ul. Votul tău poate face toate aceste lucruri posibile.
Pentru susţinerea şi creşterea pieţei interne sunt dator cu legea pe care am pierdut-o anul acesta la o diferenţă de un vot. Cea prin care deduc 200 de euro din impozitul pe venitul corespunzător unui an pentru achiziţionarea de tehnică de calcul sau de soft. Această măsură va fi realizată prin acordarea eşalonată de tichete (asemănătoare cu tichetele de masă) asigurând în acest mod neutralitatea faţă de tehnologie şi piaţă, fiecare posesor de tichet achiziţionând ce consideră că îi este necesar de la ce producător şi vânzător consideră că este bine să o facă. Legea este scrisă şi o voi promova din nou. Acelaşi mecanism îl voi promova pentru elevi şi studenţi, dar de data aceasta el va fi plătit direct de la bugetul de stat, pentru că elevii nu au un venit impozabil. Pentru adulţi, tichetul va fi distribuit o singură dată, pentru elevi va fi distribuit la nivelul clasei a 9-a, iar pentru studenţi în anul I, dacă nu au beneficiat de această lege în calitate de elevi, an de an în următorii 10 ani. Cum pentru adulţi eşalonarea se va face pe 6 ani, elevii care vor fi în clasa a 10-a vor beneficia de ea în momentul în care devin studenţi sau se angajează. De asemenea, spre sfârşitul legislaturii viitoare voi iniţia o lege care să asigure deducerea din impozitul pe venitul corespunzător unui an a 30 Euro pentru utilizarea Internetului. Tichetele vor putea fi utilizate şi cumulat, dând astfel posibilitatea unei familii să beneficieze de o sumă mai mare pentru IT.
Consider că adoptarea legislaţiei europene privind comerţul electronic este un pas insuficient pentru a stimula această activitate. Directiva europeană tratează doar protecţia consumatorului în operaţiunile de tip business to consumer. De aceea voi iniţia o lege coerentă privind comerţul electronic, lege care urmează să acopere complet toate cele trei activităţi (B2C, B2B şi B2G). De asemenea, consider absolut necesară o legislaţie coerentă anti-spam, legislaţie pe care o voi iniţia.
Cu tot efortul legislativ depus, activitatea de e-guvernare este aproape inexistentă în România. Cauzele sunt multiple şi voi enumera câteva dintre ele: lipsa unei centralizări clare a documentelor pe care administraţia publică le solicită sau le eliberează în raporturile sale cu cetăţenii, cu mediul privat sau cu instituţiile administrative. Evident, cu atât mai mult nu sunt clare fluxurile acestor documente şi nici structurile de date aferente lor. Entităţile administrative au preferat să promoveze aplicaţii de front-office greoaie şi puţin mediatizate, aplicaţii care răspund unor chestiuni punctuale, nu neapărat de mare interes. Pentru fiecare dintre aceste aplicaţii au dezvoltat infrastructuri informatice şi uneori şi de comunicaţii mărind aberant costurile, impactul asupra lumii reale fiind nesemnificativ. În plus, fiecare deţinător de baze de date nu dă nici un semn că ar accepta colaborarea cu un altul, astfel încât structuri de date similare sunt menţinute în moduri diferite în zeci de locuri, accesul la fiecare fiind restricţionat sau extrem de dificil. Am considerat că aceasta este o chestiune strict de competenţa autorităţilor executive şi ca adept al separaţiei puterilor în stat nu m-am implicat în nici un fel. Am greşit. Acum doresc să repar toate acestea cu singura metodă proprie Parlamentului, legea. Am în pregătire legea cadru pentru e-guvernare care are în vedere următoarele principii şi direcţii de acţiune:
- Neutralitatea tehnologică prin impunerea principiului interoperabilităţii
- Realizarea componentei de back-office care să asigure structurarea coerentă a informaţiei, securitatea, confidenţialitatea (atunci când vorbim de date cu caracter personal) şi disponibilitatea acesteia.
- Realizarea aplicaţiilor de front office eşalonat, în funcţie de frecvenţa utlizării serviciului public respectiv
- Asigurarea accesului prin intermediul tuturor operatorilor de comunicaţii la un portal unic al administraţiei publice centrale prin intermediul căruia să poată fi gestionat fluxul de cereri şi soluţionarea acestora
Legislaţia privind comunicaţiile electronice a fost realizată în etape succesive şi este azi destul de incoerentă. Am început o sistematizare, recorelare şi, acolo unde realitatea o cere, o regândire a acesteia. În mandatul viitor voi iniţia o legislaţie de tip cod pentru comunicaţii, legislaţie care va aborda şi infrastructura asociată. În acest fel, reţelele metropolitane vor intra în sfera reglementării evitându-se abuzurile în zonele în care acestea vor reprezenta singurele soluţii de transport. Acest lucru va permite o dezvoltare coerentă la nivel metropolitan fără a crea presiuni la nivelul preţurilor sau costurilor. Pentru spectrul de radiofrecvenţe voi iniţia (dacă operatorii de comunicaţii vor considera oportun) o legislaţie care să permită dezvoltarea unei pieţe terţiare. De asemenea, voi consacra în noul Cod al comunicaţiilor principiul neutralităţii tehnologice.
Acestea sunt lucrurile pe care le consider utile deopotrivă pentru industrie şi pentru utilizatori şi pe care estimez că le pot realiza. Nu am promis niciodată lucruri în care nu cred, lucruri pe care nu le pot face sau lucruri care pot dăuna unui echilibru firesc. Ca şi până acum, sprijinul meu este cel venit din partea specialiştilor şi din partea celor care utilizează calculatorul şi Internet-ul. Votul tău poate face toate aceste lucruri posibile.