Ce am realizat

În anul 1998 am propus proiectul de dezvoltare a industriei IT&C care a fost validat de către reprezentanții industriei și mulți utilizatori interesați. A fost un proiect gândit pentru 10 ani care a avut următoarele ținte:

Obiectivele propuse în 1998 au fost atinse. Pentru a ajunge aici am inițiat o serie de acte normative (devenite legi) sau am colaborat cu Ministerul de specialitate și cu alte autorități publice în domeniu, în inițierea lor. Ori de câte ori am considerat că lucrurile pot fi îmbunătățite, am amendat actele normative respective în Comisia pentru IT&C din Camera Deputaților. Am înființat comisia tocmai pentru a exista un loc în care punctele de vedere al specialiștilor în domeniu să poate fi discutate iar deciziile să fie luate cu aportul tuturor. Practic, toată legislația a fost construită împreună cu producătorii și utilizatorii care au fost interesați să participe la dezbaterea ei și nu puține au fost situațiile în care mi-am amendat propriile inițiative cu idei mai bune sau mai realiste venite din partea celor care au participat la întâlnirile cu reprezentanții industriei și la discuțiile din comisie.

Am prezentat proiectul meu în fiecare etapă a sa. M-am bucurat de sprijinul tuturor forțelor politice și cred că aici a contat mult faptul că nu reprezint în Parlament un partid politic, ci faptul că reprezint armenii din România și breasla mea profesională. Pentru tot acest sprijin le mulțumesc tuturor. Măsurile s-au dovedit a fi juste, domeniul IT fiind singurul domeniu industrial care a crescut constant în ultimii trei ani, în pofida crizei economice prin care trecem. Acum se cuvine să reamintesc felul în care măsurile legislative s-au legat între ele și cu lumea reală.

Pentru creșterea ponderii industriei de IT&C în PIB, principala măsură pe care am luat-o a fost anularea impozitului pe venit pentru programatorii din companii și introducerea acestei activități în PFA-urile cu normă de venit pentru freelanceri. Am promis lucrul acesta în campania din anul 2000 și chiar dacă au existat prieteni care mi-au sugerat să nu promit lucruri imposibile, în anul 2001, printr-o colaborare foarte bună cu grupurile parlamentare și cu Guvernul, lucrul acesta s-a întâmplat. Mai mult decât promisesem atunci (reducerea de la 40% la 8%), el a devenit zero. Am reușit să păstrez această măsură și după aderarea României la Uniunea Europeană. A fost foarte dificil, practic an de an a trebuit să înlătur presiunile venite în această direcție, dar am reușit să mă sprijin din nou pe grupurile parlamentare și să conving Guvernul să rezistăm la presiuni. Cel mai dificil moment a fost în anul 2011, an în care FMI și Comisia Europeană au cerut anularea măsurii ca una dintre condițiile acordării tranșei de împrumut. Dacă pentru FMI au contat argumentele raționale, în cazul Comisiei Europene singurul argument care a contat a fost cel de forță. Din păcate, chiar dacă nu îmi place să folosesc argumente iraționale, atunci a trebuit să o fac.

La sfârșitul lui 2011 Ministerul de Finanțe a încercat eliminarea codurilor CAEN referitoare la programare din PFA-urile cu normă de venit. Tot ca urmare a presiunilor venite din zona Uniunii Europene. Am reușit menținerea lor, chiar dacă numai parțială, găsind toată înțelegerea și sprijinul personalului din minister. Așa s-a întâmplat și în momentul în care mi-a fost refuzată prima dată anularea accizei pentru camerele foto digitale, pentru ca apoi sa obțin anularea accizelor la toate electronicele și electrocasnicele.

În ultimii doi ani, ca de fiecare dată când o măsură pe care am luat-o a fost pusă în pericol, am extins aria de aplicare a ne-impozitării celor care lucrează ca programatori eliminând succesiv în anul 2015 barierele care țineau de lisa de specializări și 2016 (urmează să apară în săptămânile următoare) extinderea către absolvenții de liceu și către startup-uri. În același timp, am dublat plafonul normei de venit pentru pfa-uri, permițând astfel programatorilor freelanceri să beneficieze de avantaje fiscale similare cu cei din corporații.


Aceste măsuri au contat decisiv în trecerea la modelul fabricii de soft și au adus în România investiții mari în domeniu. Practic, aproape toate multinaționalele mari au acum o prezență importantă în producție, suport sau cercetare, mulți dintre conducătorii acestora vorbind despre voința României de a dezvolta domeniul peste tot pe unde au avut ocazia. Una dintre personalitățile care face în mod constant acest lucru este domnul Craig Barett, fostul Președinte al companiei Intel și care și în ultimii doi ani, la pensie fiind, a continuat să vorbească despre modelul românesc pretutindeni unde a fost invitat.

Pentru creșterea pieței interne, în special în domeniul hardware, am anulat accizele prima dată în anul 2000 pentru camerele foto digitale și din nou, după ce au fost reintroduse în anul 2001, pentru toate produsele electronice. Am modificat succesiv Legea privind proprietatea intelectuală în așa fel încât domeniul IT&C să fie afectat cât mai puțin de pretențiile exagerate ale producătorilor de conținut multimedia. Lucrul acesta a contribuit la democratizarea accesului la tot ce înseamnă hard, prin menținerea produselor la prețuri rezonabile. Numai acciza pentru monitoare însemna dublarea prețului acestora.


Pentru creșterea utilizării calculatorului, am inițiat programul Euro 200 și m-am bucurat de sprijinul Guvernului pentru realizarea sa. În 2008 am avut și cel mai mare eșec din toți acești ani prin pierderea la un vot diferența a legii pe care o inițiasem pentru deducerea din impozitul pe salariu a unui calculator sau unei componente hard sau soft în valoare de 200 de Euro pentru toți salariații. A urmat perioada de cădere bugetară din 2009 și intrarea României în criză așa că am amânat momentul repunerii legii în discuție. Evident, voi relua întregul demers pentru a trece această lege.

Am început, în anul 2015, proiectul pentru dezvoltarea economiei digitale în România. Este un proiect mai amplu decât cel anterior pentru industria de IT&C și, de aceea i-am rezervat un spațiu distinct pe această pagină de web.

Am încurajat dezvoltarea tuturor rețelelor de comunicații, indiferent de tehnologia pe care o utilizau. Pentru o dezvoltare rapidă am încurajat extinderea rețelelor de bloc încă de la apariția acestora și am fost cel care a propus organizarea lor în ceea ce este azi Interlan. Am propus încă din 2002 realizarea de rețele metropolitane în marile orașe, pentru ca toți utilizatorii să poată beneficia de ofertele tuturor operatorilor. În acest fel, vom depăși monopolul de servicii care derivă din cel de infrastructură. Astăzi au început lucrările la rețelele metropolitane ale orașelor București, Timișoara și Cluj.

Am insistat pentru trecerea la neutralitatea tehnologică atât în IT cât și în comunicații. Astfel, am colaborat cu autoritatea de reglementare în domeniu pentru a pune la dispoziția utilizatorilor spectrul fără conotații tehnologice și am reușit să conving multe autorități publice de faptul că specificarea unui tip de produs hardware sau software, chiar dacă este urmat de cuvintele "sau echivalente", este împotriva oricărei logici a pieței libere. De aceea am reușit să opresc orice achiziții din sursă unică și cred că lucrul acesta a contribuit semnificativ la creșterea concurenței, la scăderea prețurilor și creșterea calității.

Am inițiat începând cu 1998, anul în care am scris legea semnăturii electronice, legislația pentru documentele în formă electronică. Până acum, ea conține legile pentru semnătura electronică, marca temporală, notarul electronic, arhivarea electronică, facturarea electronică și utilizarea setului de caractere românești în administrația publică. Ele constituie fundamentul legislativ pentru ceea ce urmează să construiesc în anii care vin: legislația pentru comerț electronic (România a implementat directiva europeană care nu prea are legătură cu comerțul electronic), legislația privind contabilitatea în formă electronică și, mai ales, legea cadru pentru e-guvernare. În 2010 am fost foarte aproape de realizarea unei cotituri radicale în domeniu. Am ratat acest moment din lipsă de fonduri și a trebuit să amân proiectul pentru o perioada economică mai bună.

În domeniul învățământului și cercetării, am sprijinit instituțiile de învățământ superior în colaborarea cu mediul privat. Cazul centrului de cercetări al lui Infineon și al colaborării cu Universitatea Politehnică din București este unul dintre exemplele pe care le pot da. Am încurajat și dezvoltarea cercetării în interiorul companiilor românești și voi iniția și legislația care să stimuleze acest lucru, chiar dacă nu va fi pe placul Uniunii Europene. De altfel, noul proiect pe care îl propun pentru următorii 10 ani, este centrat pe dezvoltarea cercetării și a producției de proprietate intelectuală. Suntem o țară care are ce dezvolta în acest domeniu și este firesc să facem acești pași. Sigur, nu în orice domeniu, ci în domeniile în care avem deja o școală, ni se potrivesc și ne putem permite să le finanțăm.

Pentru că îmi este un domeniu foarte drag, chiar dacă nu are legătură directă cu cel al tehnologiilor, am să mă refer și la legislația în domeniul minorităților naționale și a drepturilor omului. Unele dintre actele normative inițiate sunt astăzi legi, altele așteaptă să devină. Mă refer aici, în primul rând la drepturile compensatorii pentru cei care au fost persecutați pe motive etnice în special după instaurarea șirului de dictaturi în România și în special la românii proveniți din Basarabia persecutați pentru că erau români. Pentru aceste drepturi voi insista în continuare, până când ele vor deveni realitate. Am inițiat sau amendat aproape tot ce înseamnă legislație cu caracter de protecție a drepturilor omului și a minorităților naționale. Am negociat cu fiecare dintre guvernele care s-au succedat sprijinul acordat organizațiilor noastre pentru dezvoltarea învățământului și culturii specifice și ca urmare, alocația bugetară pentru acestea a crescut în ultimii opt ani de nouă ori.

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături pentru tot ce am reușit să înfăptuim împreună.